bintătui

== Romanian == === Etymology === Borrowed from Hungarian büntetni, infinitive of büntet. === Verb === a bintătui (third-person singular present bintătuiește, past participle bintătuit) 4th conjugation (Transylvania) to punish ==== Conjugation ==== === References === bintătui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN