învăța

== Romanian == === Alternative forms === ынвэца (învăța) — post-1930s Cyrillic spelling === Etymology === From a Vulgar Latin *invitiāre, a variant of *vitiāre (“accustom, habituate, familiarize”), or formed from in- + Latin vitium (“vice”). Compare Aromanian anvets, nvets, anvitsari, Istro-Romanian ănmeţå, Italian avvezzare, invezzare, Spanish avezar, vezar, Portuguese vezar, Occitan envezar, Old French envoisier, Catalan avesar, Albanian mësoj. === Pronunciation === IPA(key): /ɨn.vəˈt͡sa/ Rhymes: -a Hyphenation: în‧vă‧ța === Verb === a învăța (third-person singular present învață, past participle învățat, third-person subjunctive învețe) 1st conjugation (ambitransitive) to learn a învăța carte ― to learn reading and writing (intransitive) to study (prepare oneself for an educational task) [with pentru ‘an occasion’ or la ‘a subject’] (ditransitive) to teach [with direct object ‘whom’ and direct object ‘what’] (transitive) to accustom [with cu ‘to’] Synonyms: deprinde, obișnui, (uncommon) deda (reflexive) to become accustomed, get used [with cu ‘to’] Synonyms: se deprinde, se obișnui, (uncommon) se deda (reflexive) to acquire a habit of one’s own invention [with subjunctive clause] (reflexive, informal) synonym of se învăța minte (“to learn one’s lesson”) (ambitransitive, obsolete) to proselytise, preach (transitive, obsolete) to order, rule [with direct object ‘a ruling, a punishment’ or direct object ‘the one who carries out the order’; or with clause] ==== Conjugation ==== ==== Derived terms ==== dezvăța învăț învăța minte învățare învățat învățăcel învățământ învățător învățătură === Further reading === “învăța”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2026